De ce răcește medicul stomatolog dintele?

Diagnosticul corect este cheia tratamentului corect. Se întâmplă frecvent ca pacientul să vină la medic cu plângerea: „Mă doare tot”. În unele situații, persoanei chiar îi este greu să indice exact ce dinte doare. Stomatologul trebuie nu doar să asculte pacientul și să pună întrebări foarte precise, ci și să efectueze o serie de manevre diagnostice justificate.

Când datele examenului obiectiv și ale radiografiei nu sunt suficiente, medicul trebuie să recurgă la proceduri suplimentare.

Electroodontodiagnosticul (EOD)

Anterior, în cazurile dificile, pentru evaluarea stării dintelui și clarificarea diagnosticului (carie profundă/pulpită sau pulpită/periodontită) se utiliza electroodontodiagnosticul (EOD). Esența metodei constă în aprecierea reacției subiective a pacientului după aplicarea unui curent electric dirijat pe dinte. Totuși, în prezent este demonstrat că această metodă nu oferă informații despre starea pulpei („nervului”) dentare. Un răspuns pozitiv la EOD indică doar aproximativ prezența unor fibre vii în pulpă. Metoda este clinic depășită și se folosește foarte rar.

Ce este proba termică și testul la rece?

În schimb, proba termică oferă date diagnostice valoroase: evaluarea dintelui cu ajutorul unui stimul termic cald sau rece. Când se atinge o anumită temperatură pozitivă sau negativă, pachetul vasculo-nervos al unui dinte vital răspunde. Durata reacției și viteza de apariție pot orienta clar diagnosticul și tactica de tratament.

Dacă pacientul acuză sensibilitate la alimente sau băuturi fierbinți, se poate face proba la cald, care constă în aplicarea gutapercii încălzite pe dintele suspect. Expunerea la cald trebuie să fie scurtă, nu mai mult de 5 secunde, altfel dintele poate fi afectat. Proba la cald nu este un test de rutină, dar poate fi utilă diagnostic.

Din punct de vedere clinic, testul la rece oferă de regulă mai multe informații și rămâne cea mai simplă și fiabilă metodă de evaluare a vitalității dintelui (dacă dintele este viu sau nu). Uneori este denumit, după modelul englez, „freeze-test”.

Când se efectuează freeze-testul

Freeze-testul este util în situațiile în care nu este clar ce dinte provoacă durerea și care este cauza: un canal tratat insuficient sau altă problemă.

Freeze-testul este indicat:

• Când caria este atât de profundă încât poate fi deja pulpită. Tactica de tratament pentru carie și pulpită este complet diferită.
• Când există dubii dacă pulpita a evoluat spre periodontită.
• În pulpită acută, când pacientul nu poate indica dintele cauzal, deoarece durerea „iradiază” pe jumătate de cap.

În aceste cazuri, testul la rece este un indicator obiectiv al dintelui bolnav.

Cum se realizează freeze-testul

Pentru freeze-test este necesară o substanță cu temperatură negativă. Dacă se suflă doar apă din spray pe dinte, nu se obține informație fiabilă. Dintele poate reacționa, dar medicul nu va putea interpreta corect reacția.

Agentul de răcire poate fi gheață (0°C), cloretan (-5°C), dioxid de carbon înghețat/gheață carbonică (-75°C) sau un spray special refrigerant. Unul dintre cele mai populare și eficiente spray-uri este ENDO-FROST, cu temperatură de -50°C. Este demonstrat că la -45 până la -50°C acuratețea testului la rece ajunge la 85%, ceea ce este suficient de fiabil pentru o metodă suplimentară de diagnostic.

Tehnica de efectuare a freeze-testului

Medicul usucă dintele vizat, îl izolează de salivă și atinge smalțul cu un mic tampon de vată impregnat cu soluție rece. Nu se pulverizează direct spray pe dinte; ideea este aplicarea punctuală a vatului. La început, este utilă testarea unor dinți sănătoși, pentru a vedea reacția normală a pacientului. Apoi se testează dintele presupus cauzal.

În momentul în care apare durerea, pacientul ridică mâna, iar medicul îndepărtează vata. Când durerea cedează, pacientul coboară mâna. Medicul notează rapiditatea apariției durerii și durata acesteia.

Interpretarea rezultatelor

• Dintele sănătos — reacție dureroasă rapidă și dispariția rapidă a durerii (3–5 secunde).
• Inflamație reversibilă a pulpei — durere până la 15 secunde. Se poate întâlni după tratamentul cariei profunde sau după prepararea unui dinte vital pentru coroană metalo-ceramică.
• Pulpită — răspuns dureros rapid sau lent, dar cu persistența durerii peste 30 de secunde. Intensitatea durerii diferă de la o persoană la alta și nu reflectă neapărat profunzimea inflamației; criteriul-cheie rămâne durata.
• Periodontită — dintele nu doare deloc, deoarece „nervul” este necrozat.

Pentru diagnostic este utilă comparația cu antagonistul, adică dintele omolog de pe arcada opusă.

Există pacienți care vin la consultație cu o sticlă de apă rece și iau mereu înghițituri mici, pentru că astfel durerea se calmează. La acești pacienți, freeze-testul reduce simptomul dureros și confirmă pentru medic diagnosticul de pulpită ireversibilă, indicând necesitatea tratamentului de canal.

Când nu se aplică freeze-testul

Testul la rece nu este util pe un dinte cu obturație compozită masivă, coroană metalo-ceramică, coroană de zirconiu sau coroană CEREC. Pentru obținerea unui răspuns, tamponul rece trebuie aplicat direct pe smalț. Dacă smalțul nu poate fi atins, testul nu funcționează.

Poate dăuna freeze-testul dinților?

Studiile clinice au infirmat temerile privind posibile efecte negative ale refrigerantului asupra smalțului, precum și asupra fațetelor și coroanelor ceramice. Freeze-testul este considerat sigur și nu produce daune dinților sau restaurărilor protetice.

Testele termice reprezintă o metodă modernă, simplă și sigură de a înțelege de ce doare un dinte după tratamentul cariei, schimbarea obturației sau tratamentul canalelor radiculare.